Branding people

0 comentarii

People work like brands do. If you don't speak about them, you'll never know "the brand" and furthermore what's around you. Word of mouth counts in marketing, and most people believe what they're told about the "benefits of the brand", before actually getting to know the "brand". We say we don't judge appearences, but we do, at first glance. We put "brands" in categories and rarely change them afterwards. First impressions influence the process of knowing eachother. They stir to a direction. How many people do you know that don't judge by first impressions? A few? Not so many? None? Yes, it's a process that could change over time but in my experience: how I've seen people is how I see them now, there were 2 or 3 cases in which I was wrong. Maybe it's about a lucky choice of people or "brands"? Karma? Destiny? How can you know, not knowing? How can you be sure if it is what you think it is?

Foto: Sohoos.com

Momente

0 comentarii

Asternem pe foaie momente si sentimente pentru a le vizualiza, palpa, simti, de cate ori avem nevoie. Pentru ca odata scrise, sunt reale si nu doar in mintea noastra. Un fel de memorandum al unui moment pe care il poti retrai doar citind. Si citesti povestea ta, de parca ar fi rupta dintr-un film. Peste ani si ani cu greu o sa iti mai aduci aminte si culmea e ca o sa ti se para mai placut si mai satisfacator sa-ti amintesti de un moment bun, cu incetinitorul, pentru ca atunci cand va ajunge informatia la neuronul potrivit, te va lovi din plin, ca o resuscitare.

Ultimul an de studiu, de cand te asteptam!

0 comentarii

Sunt in "stresiune". Ultima sesiune din viata mea (la master) si asa si sper sa ramana. Mi-am dorit sa echilibrez, cat de bine pot, studiul cu distractia. Ajung de cele mai multe ori la limita limitelor si ma mir si eu cum de am norocul sa trec de o sesiune cu brio. Mi-am invidiat colegii din liceu care faceau asta si am ajuns sa fac la fel. 

Revenind la master. Am o vaga impresie ca o sa imi fie dor de el, cel putin de primul an, de care imi e dor si acum. E frumos cand ajungi in primele zile din master la cursuri si te trezesti dupa, cu 10 oameni la masa intr-un pub, vorbind de vise, hobby-uri, in ce vacante am mai fost si cel mai important: cand mai iesim toti iar. Era un vibe foarte pozitiv si productiv. Ieseam aproape in fiecare joi dupa cursuri in B52 si ne opream la 5 dimineata la shaormeria de la Kogalniceanu sa ne dregem...glasurile. 

Dupa un an, proiecte impreuna si diversele iesiri, grupul de peste 10 persoane, s-a transformat in grupulete din ce in ce mai mici. Acum, in anul 2, nu mai iesim deloc sau iesim fortat si se vorbeste numai de munca. Unii dintre noi nici nu mai au timp sa iasa seara la o bere intr-un pub. S-au angajat cativa, altii sunt la internship-uri, oamenii nu au pierdut vremea si-au vazut de interese si drumuri. Nothing lasts forever, asa si cu anul I. Nu-mi pare rau, dar nici bine. Ma asteptam la legaturi mult mai puternice intre colegi, faptul ca se imputineaza grupurile din ce in ce mai mult, nu ma face decat sa ma gandesc ca poate la masterul asta nu au venit tocmai oamenii potriviti. Si nu am nici o intentie sa imi jignesc colegii, sau sa fac reclama proasta masterului. E vorba doar de personalitatile fiecaruia si faptul ca suntem majoritatea mult prea diferiti ca sa fim un amestec bun si stabil. Poate in alti ani, s-au creat legaturi mult mai frumoase si stabile. Eu ma bucur ca macar un an din acest master, a fost fix cum mi l-am imaginat.

In alta ordine de idei, sper din tot sufletul sa imi vad colegii zambind la sfarsitul examenelor si dizertatiei, si sper sa ajunga toata lumea unde si-a propus. 

Cheers!

Sfaturi pentru creativi

0 comentarii
Un film interesant ce merita vazut pana la capat.

Belief Design - Chain Reaction from Alex Fuerst on Vimeo.


Duelul dintre Mccann si Leo Burnett

0 comentarii

Puncte de atins

4 comentarii
Din al doilea an de facultate îmi zic în fiecare lună...hai să schimb blogul, hai sa fie altfel, dar mereu nu m-a tras inima să o fac. Nu era vorba de comoditate ci de concept în sine...dacă schimb ceva trebuie să am exact imaginea pe care o vreau în cap, nu ceva schiţat şi nedefinit. Acum este momentul mult aşteptat. Blogul se va axa mai mult pe advertising, cu mici tonuri de posturi personale sau poze de pe unde am mai fost. De înfăţişare sunt deocamdată multumită, mă inspiră.

Trebuie să îmi fac o descriere mai vastă.

Vreau neapărat să îmi instalez Windows7.

Voi fi colaborator pentru AdMasters, blogul masterului meu de publicitate.

Mai am o lună şi termin cursul de grafică publicitară.

Tot într-o lună şi ceva o să predau primul proiect pentru master.

N-aş mai ieşi o săptămână din casă pentru a citi cărtile pe care tocmai mi le-am cumpărat.

Funk the funk

0 comentarii
Preferata mea din ultima vreme:

Modern la feminin

1 comentarii

Când eram mititică ma gândeam că femeile moderne sunt reprezentate de Wonder Woman şi Cat Woman, pe măsură ce am crescut am realizat că nu tot ce zboară salvează lumea, iar mama nu dă dovadă de super puteri.

Femeile din ziua de azi încearcă să îşi îmbunătăţească poziţia în societate, studiază mai mult, pun accentul pe carieră şi nu aşteaptă un prince charming să le salveze. Un studiu spune că peste 30% din mamele care nasc nu sunt căsătorite, iar dacă ai întreba pe cineva de 20-25 de ani dacă vrea să se căsătorească, ar spune ori că nu a găsit persoana potrivită, ori că nu e timpul potrivit.

Femeile moderne se căsătoresc cu carierele lor, considerând că bărbatul, căsătoria şi familia ar trebui să fie pe locul doi.

Experimentatul nu mai este un subiect tabu pentru ele, chiar putem spune că la capitolul acesta prejudecăţile nu mai există şi totul se joacă în grabă, fără cortină, în lift, în baie, pe biroul de la muncă şi lista poate continua. Majoritatea au jucării sexuale acasă şi au avut cel puţin o dată o experienţă menaje a trois, în viziunea lor nu există timp pentru o relaţie serioasă.

Îşi culeg informaţiile de pe internet şi nu se uită la televizor. Când ies în oraş să se distreze, preferă să îşi lase iubiţii acasă, nu se machiază strident şi nu ţin neapărat să iasă în evidenţă. Sunt independente şi ştiu ce vor. Nu gătesc, mănâncă light şi pe fugă. Merg pe bicicletă la serviciu, iar seara ies in club cu prietenii sau se uită la un film.

Pentru o femeie moderna bărbatul ideal trebuie să aibe 3 calităţi: să ştie să gătească, să o amuze, să fie îngrijit. A trecut vremea bărbaţilor comozi, care zac în fotoliu, cu berea lângă ei, în faţa televizorului şi aşteaptă să fie serviţi de femeile lor. Standardele s-au ridicat, femeile s-au individualizat şi nu acceptă orice bărbat.

Mai există un tip diferit, femeia modernă promovată de televiziuni, care se ia la bătaie cu bărbatul atunci când îl prinde cu altă femeie sau chiar fără motiv, atitudine curajoasă de altfel, dar este dependentă financiar de el şi nu ezită să îşi facă din când în când câte o injecţie cu Botox sau un implant cu silicon. Personal, nu le consider femei moderne dar se pare că o categorie de adolescente
le idolatrizează - trist.

That's just...weird

0 comentarii
Din categoria: ce n-ai sa vezi in reclamele romanesti.

Ca tot suntem aici...

0 comentarii
hai sa mai vizualizam si niste reclame...

Meanwhile...

0 comentarii
Have you met...my hamac? :D

Yupeee

0 comentarii

You're lookin' at a future copywriter :) or graphic designer.
Am intrat la masterul de publicitate de la SNSPA!
I never been so exited to go to school :D

Foto: Google images

Intersectii neplacute

0 comentarii
Legea atractiei poate fi atat de ironica uneori...
1 comentarii

I think I'm too romantic for these times.

foto credit

M-am mutat

2 comentarii

Stau in hamacul meu si citesc. M-am mutat, imi zic si ce bine e, de aici vad toata camera. Canapeaua si-a gasit locul perfect in coltisorul ei, biroul e aproape de geam, la fel si mini biblioteca, vinilul cu James Brown canta in voie, iar Aretha Franklin isi asteapta nerabdatoare randul. M-am mutat, pe o strada lipsita de trafic, unde pe la 3 ani ma jucam cu florile si bunicul imi culegea dudele cele mai coapte si cele mai frumoase. Daaa, bunicul ma iubea foarte tare. Acum nu mai sunt flori, nici dude, nici bunici. Dar inchid ochii si in doua secunde totul e la fel cum stiam. M-am mutat, imi zic, precum ar fi adevarat.

Poze concert Noisette

1 comentarii


A fost super concertul! :)

Curaj

0 comentarii
Curajul este un lucru greu de deslusit, poti avea curaj în baza unei idei prostesti sau a unei greseli, dar nu ar trebui sã pui la îndoialã adultii,sau pe antrenorul tãu, ori pe profesorii tãi. Pentru cã ei fac regulile.Poate ei stiu mai bine, sau poate nu. Totul depinde de cine esti si de unde vii.Nu-i asa cã cel putin unul din sase se gândesc sã renunte si sã treacã de partea cealaltã? Adicã, Valea Mortii este o chestie interesantã.De aceea curajul este o chestie sensibilã.Ar trebui sã faci întotdeauna ceea ce-ti spun ceilalti? Uneori poate nici nu stii de faci un anumit lucru. Adicã, orice prost poate avea curaj.Dar onoarea este adevãratul motiv pentru care faci sau nu ceva.Este vorba de cine esti. Si poate de cine vrei sã fii.Dacã mori încercând sã faci ceva important,atunci ai atât onoare, cât si curaj.Asta este foarte bine.Cred cã asta a vrut scriitorul sã spunã.Cã ar trebui sã ai curaj si sã speri la onoare.Poate chiar sã te si rogi ca lumea sã îti spunã ce sã faci...sã ai si asta.


(Kevin Len - din filmul The Blind Side)

Marioneta

0 comentarii

Sunt un om bolnavicios de curios care testeaza diferite stari pe el insusi. Trag de sfori pana se rup pentru a reusi sa ma desprind de tot ce inseamna neliniste, doar pentru a fugi intr-un loc unde stiu sigur ca o sa mi se faca dor de casa. Chiar si cand sunt acasa imi este dor de casa. Mi-este dor de ceva ce este al meu, un loc de reculegere, un spatiu gol, dar totusi plin de amintiri proprii si neimpartasite. Un spatiu gol din mintea ta pe care acum scrie "de inchiriat, pret negociabil".


De luat aminte

0 comentarii
Oamenii pe care incepem sa-i cunoastem mai bine, nu-i mai putem judeca, caci faptele si manifestarile lor izolate le apreciem in comparatie cu celelalte fapte ale lor. Ne pierdem, cu alte cuvinte, fata de punctul de vedere general omenesc, si-i judecam relativ, in cadrul si conditiile lor proprii.
— Lucian Blaga
0 comentarii

Swing swing

0 comentarii
1 comentarii

Isn't it?

Sensuri si nonsensuri

1 comentarii
Ne lasam usor convinsi de ce cred ceilalti oameni despre noi, chiar si de ce cred cele mai nesignifiante persoane si greu convinsi de propriile ganduri sau stari. Se pierde o legatura pe undeva si drumurile nu se mai intalnesc in acelasi loc. De ce avem nevoie de ceilalti pentru a fi fericiti? De ce uneori nu putem lua o decizie fara a ne consulta cu altcineva? De unde atata incredere in perceptia altora despre noi cand de fapt noi suntem singurii care ne cunoastem cu adevarat? Suntem singurii responsabili pentru propria fericire/nefericire. Depinzand de cineva ajungi numai sa iti pierzi identitatea, iar nivelul de fericire nu mai este stabilit dupa contorul tau ci mai mult dupa al lui/ei.Realizeaza asta si sa incerca sa te vezi mai departe de persoana din fata ta. Toate au un sens pana la urma si daca nu au, cu atat mai bine, in modul asta poti crea sensurile tale.

My life in a soundtrack

0 comentarii
I always imagined my life having a soundtrack. The Maccabees albums and all the existing songs by Eric Hutchinson are the most played right now :) . Perfect music for running.


They call me the voodoo woman

0 comentarii

Drag, dar totusi nefolositor

0 comentarii
La multe lucruri nu vrem sa renuntam in viata, uneori chiar si la felul cum eram la un moment dat si se tot aduna feluri, lucruri, maruntisuri pana cand te uiti in jur si-ti spui: “Of, ar trebui sa fac curat pe aici”. Problema e ca nu prea stii de unde sa incepi. De tabloul asta nu mai am nevoie pentru ca nu se va mai potrivi in peisaj dupa ce redecorez pe aici, dar mi-e drag, asa ca am sa-l pun in cutie alaturi de alte maruntisuri. Hmm...mi-ar trebui o cutie mai mare. Si cand se aduna si acolo prea multe, ce fac? Nu stiu sa arunc ce imi este drag dar totusi nefolositor. N-am ajuns la lectia aceea inca sau probabil am lipsit la ea. Le pot da altcuiva care ar avea mai multa grija si nevoie de ele decat mine. Gasesc eu pe cineva care are nevoie de un tablou; un fel de a fi si o cutie de maruntisuri, chiar daca sunt putin uzate.
 

Laborator de Vise Copyright © 2012 Design by Antonia Sundrani Vinte e poucos