M-am mutat

Stau in hamacul meu si citesc. M-am mutat, imi zic si ce bine e, de aici vad toata camera. Canapeaua si-a gasit locul perfect in coltisorul ei, biroul e aproape de geam, la fel si mini biblioteca, vinilul cu James Brown canta in voie, iar Aretha Franklin isi asteapta nerabdatoare randul. M-am mutat, pe o strada lipsita de trafic, unde pe la 3 ani ma jucam cu florile si bunicul imi culegea dudele cele mai coapte si cele mai frumoase. Daaa, bunicul ma iubea foarte tare. Acum nu mai sunt flori, nici dude, nici bunici. Dar inchid ochii si in doua secunde totul e la fel cum stiam. M-am mutat, imi zic, precum ar fi adevarat.

Marioneta

Sunt un om bolnavicios de curios care testeaza diferite stari pe el insusi. Trag de sfori pana se rup pentru a reusi sa ma desprind de tot ce inseamna neliniste, doar pentru a fugi intr-un loc unde stiu sigur ca o sa mi se faca dor de casa. Chiar si cand sunt acasa imi este dor de casa. Mi-este dor de ceva ce este al meu, un loc de reculegere, un spatiu gol, dar totusi plin de amintiri proprii si neimpartasite. Un spatiu gol din mintea ta pe care acum scrie "de inchiriat, pret negociabil".

Sensuri si nonsensuri

Ne lasam usor convinsi de ce cred ceilalti oameni despre noi, chiar si de ce cred cele mai nesignifiante persoane si greu convinsi de propriile ganduri sau stari. Se pierde o legatura pe undeva si drumurile nu se mai intalnesc in acelasi loc. De ce avem nevoie de ceilalti pentru a fi fericiti? De ce uneori nu putem lua o decizie fara a ne consulta cu altcineva? De unde atata incredere in perceptia altora despre noi, cand de fapt noi suntem singurii care ne cunoastem cu adevarat? Suntem singurii responsabili pentru propria fericire/ nefericire. Depinzand de cineva ajungem numai sa ne pierdem identitatea, iar nivelul de fericire nu mai este stabilit dupa contorul nostru, ci mai mult dupa al lui/ ei...

Drag, dar totusi nefolositor

La multe lucruri nu vrem sa renuntam in viata, uneori chiar si la felul cum eram la un moment dat si se tot aduna feluri, lucruri, maruntisuri pana cand te uiti in jur si-ti spui: “Of, ar trebui sa fac curat pe aici”. Problema e ca nu prea stim de unde sa incepem. "De tabloul asta nu mai am nevoie pentru ca nu se va mai potrivi in peisaj dupa ce redecorez pe aici, dar mi-e drag, asa ca am sa-l pun in cutie alaturi de alte maruntisuri. Hmm...mi-ar trebui o cutie mai mare." Si cand se aduna si acolo prea multe, ce facem? 

Eu personal, nu stiu sa arunc ce imi este drag, dar totusi nefolositor. N-am ajuns la lectia aceea inca sau probabil am lipsit la ea. Le pot da altcuiva care ar avea mai multa grija si nevoie de ele decat mine. Gasesc eu pe cineva care are nevoie de un tablou, un fel de a fi si o cutie de maruntisuri, chiar daca sunt putin uzate, nu?