Yupeee

You're lookin' at a future copywriter :) or graphic designer.
Am intrat la masterul de publicitate de la SNSPA!
I never been so exited to go to school :D

Foto: Google images

M-am mutat

Stau in hamacul meu si citesc. M-am mutat, imi zic si ce bine e, de aici vad toata camera. Canapeaua si-a gasit locul perfect in coltisorul ei, biroul e aproape de geam, la fel si mini biblioteca, vinilul cu James Brown canta in voie, iar Aretha Franklin isi asteapta nerabdatoare randul. M-am mutat, pe o strada lipsita de trafic, unde pe la 3 ani ma jucam cu florile si bunicul imi culegea dudele cele mai coapte si cele mai frumoase. Daaa, bunicul ma iubea foarte tare. Acum nu mai sunt flori, nici dude, nici bunici. Dar inchid ochii si in doua secunde totul e la fel cum stiam. M-am mutat, imi zic, precum ar fi adevarat.

Poze concert Noisette

A fost super concertul! :)

Curaj

Curajul este un lucru greu de deslusit, poti avea curaj în baza unei idei prostesti sau a unei greseli, dar nu ar trebui sã pui la îndoialã adultii,sau pe antrenorul tãu, ori pe profesorii tãi. Pentru cã ei fac regulile.Poate ei stiu mai bine, sau poate nu. Totul depinde de cine esti si de unde vii.Nu-i asa cã cel putin unul din sase se gândesc sã renunte si sã treacã de partea cealaltã? Adicã, Valea Mortii este o chestie interesantã.De aceea curajul este o chestie sensibilã.Ar trebui sã faci întotdeauna ceea ce-ti spun ceilalti? Uneori poate nici nu stii de faci un anumit lucru. Adicã, orice prost poate avea curaj.Dar onoarea este adevãratul motiv pentru care faci sau nu ceva.Este vorba de cine esti. Si poate de cine vrei sã fii.Dacã mori încercând sã faci ceva important,atunci ai atât onoare, cât si curaj.Asta este foarte bine.Cred cã asta a vrut scriitorul sã spunã.Cã ar trebui sã ai curaj si sã speri la onoare.Poate chiar sã te si rogi ca lumea sã îti spunã ce sã faci...sã ai si asta.

(Kevin Len - din filmul The Blind Side)

Marioneta

Sunt un om bolnavicios de curios care testeaza diferite stari pe el insusi. Trag de sfori pana se rup pentru a reusi sa ma desprind de tot ce inseamna neliniste, doar pentru a fugi intr-un loc unde stiu sigur ca o sa mi se faca dor de casa. Chiar si cand sunt acasa imi este dor de casa. Mi-este dor de ceva ce este al meu, un loc de reculegere, un spatiu gol, dar totusi plin de amintiri proprii si neimpartasite. Un spatiu gol din mintea ta pe care acum scrie "de inchiriat, pret negociabil".

De luat aminte

Oamenii pe care incepem sa-i cunoastem mai bine, nu-i mai putem judeca, caci faptele si manifestarile lor izolate le apreciem in comparatie cu celelalte fapte ale lor. Ne pierdem, cu alte cuvinte, fata de punctul de vedere general omenesc, si-i judecam relativ, in cadrul si conditiile lor proprii.

— Lucian Blaga

Isn't it?

Sensuri si nonsensuri

Ne lasam usor convinsi de ce cred ceilalti oameni despre noi, chiar si de ce cred cele mai nesignifiante persoane si greu convinsi de propriile ganduri sau stari. Se pierde o legatura pe undeva si drumurile nu se mai intalnesc in acelasi loc. De ce avem nevoie de ceilalti pentru a fi fericiti? De ce uneori nu putem lua o decizie fara a ne consulta cu altcineva? De unde atata incredere in perceptia altora despre noi, cand de fapt noi suntem singurii care ne cunoastem cu adevarat? Suntem singurii responsabili pentru propria fericire/ nefericire. Depinzand de cineva ajungem numai sa ne pierdem identitatea, iar nivelul de fericire nu mai este stabilit dupa contorul nostru, ci mai mult dupa al lui/ ei...

My life in a soundtrack

I always imagined my life having a soundtrack. The Maccabees albums and all the existing songs by Eric Hutchinson are the most played right now :) . Perfect music for running.

Drag, dar totusi nefolositor

La multe lucruri nu vrem sa renuntam in viata, uneori chiar si la felul cum eram la un moment dat si se tot aduna feluri, lucruri, maruntisuri pana cand te uiti in jur si-ti spui: “Of, ar trebui sa fac curat pe aici”. Problema e ca nu prea stim de unde sa incepem. "De tabloul asta nu mai am nevoie pentru ca nu se va mai potrivi in peisaj dupa ce redecorez pe aici, dar mi-e drag, asa ca am sa-l pun in cutie alaturi de alte maruntisuri. Hmm...mi-ar trebui o cutie mai mare." Si cand se aduna si acolo prea multe, ce facem? 

Eu personal, nu stiu sa arunc ce imi este drag, dar totusi nefolositor. N-am ajuns la lectia aceea inca sau probabil am lipsit la ea. Le pot da altcuiva care ar avea mai multa grija si nevoie de ele decat mine. Gasesc eu pe cineva care are nevoie de un tablou, un fel de a fi si o cutie de maruntisuri, chiar daca sunt putin uzate, nu?