Branding people

0 comentarii

People work like brands do. If you don't speak about them, you'll never know "the brand" and furthermore what's around you. Word of mouth counts in marketing, and most people believe what they're told about the "benefits of the brand", before actually getting to know the "brand". We say we don't judge appearences, but we do, at first glance. We put "brands" in categories and rarely change them afterwards. First impressions influence the process of knowing eachother. They stir to a direction. How many people do you know that don't judge by first impressions? A few? Not so many? None? Yes, it's a process that could change over time but in my experience: how I've seen people is how I see them now, there were 2 or 3 cases in which I was wrong. Maybe it's about a lucky choice of people or "brands"? Karma? Destiny? How can you know, not knowing? How can you be sure if it is what you think it is?

Foto: Sohoos.com

Momente

0 comentarii

Asternem pe foaie momente si sentimente pentru a le vizualiza, palpa, simti, de cate ori avem nevoie. Pentru ca odata scrise, sunt reale si nu doar in mintea noastra. Un fel de memorandum al unui moment pe care il poti retrai doar citind. Si citesti povestea ta, de parca ar fi rupta dintr-un film. Peste ani si ani cu greu o sa iti mai aduci aminte si culmea e ca o sa ti se para mai placut si mai satisfacator sa-ti amintesti de un moment bun, cu incetinitorul, pentru ca atunci cand va ajunge informatia la neuronul potrivit, te va lovi din plin, ca o resuscitare.

Ultimul an de studiu, de cand te asteptam!

0 comentarii

Sunt in "stresiune". Ultima sesiune din viata mea (la master) si asa si sper sa ramana. Mi-am dorit sa echilibrez, cat de bine pot, studiul cu distractia. Ajung de cele mai multe ori la limita limitelor si ma mir si eu cum de am norocul sa trec de o sesiune cu brio. Mi-am invidiat colegii din liceu care faceau asta si am ajuns sa fac la fel. 

Revenind la master. Am o vaga impresie ca o sa imi fie dor de el, cel putin de primul an, de care imi e dor si acum. E frumos cand ajungi in primele zile din master la cursuri si te trezesti dupa, cu 10 oameni la masa intr-un pub, vorbind de vise, hobby-uri, in ce vacante am mai fost si cel mai important: cand mai iesim toti iar. Era un vibe foarte pozitiv si productiv. Ieseam aproape in fiecare joi dupa cursuri in B52 si ne opream la 5 dimineata la shaormeria de la Kogalniceanu sa ne dregem...glasurile. 

Dupa un an, proiecte impreuna si diversele iesiri, grupul de peste 10 persoane, s-a transformat in grupulete din ce in ce mai mici. Acum, in anul 2, nu mai iesim deloc sau iesim fortat si se vorbeste numai de munca. Unii dintre noi nici nu mai au timp sa iasa seara la o bere intr-un pub. S-au angajat cativa, altii sunt la internship-uri, oamenii nu au pierdut vremea si-au vazut de interese si drumuri. Nothing lasts forever, asa si cu anul I. Nu-mi pare rau, dar nici bine. Ma asteptam la legaturi mult mai puternice intre colegi, faptul ca se imputineaza grupurile din ce in ce mai mult, nu ma face decat sa ma gandesc ca poate la masterul asta nu au venit tocmai oamenii potriviti. Si nu am nici o intentie sa imi jignesc colegii, sau sa fac reclama proasta masterului. E vorba doar de personalitatile fiecaruia si faptul ca suntem majoritatea mult prea diferiti ca sa fim un amestec bun si stabil. Poate in alti ani, s-au creat legaturi mult mai frumoase si stabile. Eu ma bucur ca macar un an din acest master, a fost fix cum mi l-am imaginat.

In alta ordine de idei, sper din tot sufletul sa imi vad colegii zambind la sfarsitul examenelor si dizertatiei, si sper sa ajunga toata lumea unde si-a propus. 

Cheers!

 

Laborator de Vise Copyright © 2012 Design by Antonia Sundrani Vinte e poucos